Increderea este un lucru foarte important in relatiile interumane, insa din ce in ce mai multi oameni ii acorda o importanta mica. Increderea este un lucru fragil, extrem de fragil...se castiga greu, dar se risipeste intr`o clipa la prima abatere, lucru care atrage dupa sine o mare dezamagire. De multe ori ne pierdem increderea in oameni in urma unei astfel de dezamagiri, ne inchidem in noi, devenim suspiciosi de fiecare data cand altcineva incearca sa ne castige din nou increderea. De fapt, ne este teama sa nu fim nou raniti. Eu personal, nu sunt de parere ca increderea se castiga greu, mai degraba as spune ca se acorda pe loc, dar se domonstreaza in timp. E o chestie de vointa, alegi sa ai sa nu ai incredere in cineva, dar nu stii care va fi rezultatul...in timp vei vedea daca decizia ta a fost una buna sau una mai putin inspirata. Daca cineva ne`a inselat increderea nu cred ca ar trebui sa ne asteptam la acelasi lucru din partea tuturor. Mă gândesc că, deseori, afirmăm prea ușor că avem încredere sau că nu avem încredere în cineva, reacționând complet emoțional, și nu rațional. Ar trebui sa judecam chestia asta cu increderea din punct de vedere rational, nu emotional. Daca am judeca`o emotional nu cred ca am avea incredere decat in noi insine.
Increderea in cineva iti confera o stare foarte placuta...esti atat de linistit atunci cand stii ca poti dezvalui secretele tale fara nici cea mai mica retinere unei singure persoane...e o stare asemanataore cu cea de la psiholog, sau chiar mai placuta :)
Tot legat de incredere ma amuza o chestie si in acelasi timp mi se pare interesant. E faza aia cu "fenomenul strainului din tren "( asa o numesc cercetatorii din domeniu). Un tren de calatori poate semana deseori cu o cabina de spovedanie...si nu glumesc:) Ne confesam mult mai usor unui strain din tren pentru ca sansele ca noi sa ne mai intalnim vreodata cu acel strain sunt foarte putine, uneori chiar minime. Ciudat, nu ?
