Astazi vreau sa vorbesc despre lacrimi,despre aceste picaturi care mor dupa ce au depus marturie. O lacrima insumeaza o infinitate de lacrimi mai mici si naste un refren dureros, cel al regretului... Sunt mai multe feluri de lacrimi:lacrimi de durere, asemenea stropilor de roua din diminetzile de vara care apleaca firul plapand de iarba sub greutatea lor, lacrimile copilariei, care se topesc inainte de a se forma in imbratzisarea mamei, lacrimile adolescentzei, nestatornice ca sufletul, lacrimile mature, impovarate de propria lor raspundere, lacrimile bucuriei, care contopindu-se cu zambetul intretzin speranta, lacrimile de dor, a caror chemare renaste magia, lacrimile-virtute care rabda ingaduitoare, intovarasindu-se cu timpul, lacrimile... Aceste lacrimi ne-au fost prezentate macar o data de-a lungul vietzii de oameni, intamplari, destin... Eu recunosc,sunt o mica lacrimogena.Nu ezit sa plang de cate ori se iveste ocazia...De cele mai multe ori au fost lacrimi de durere,cuvinte nerostite.Am plans pentru ca doar asa ma puteam descarca. Am plans in fata unui esec,am plans din dragoste,am plans de fericire...Dar atatea lacrimi nu mi`au facut niciun bine,dimpotriva,m`au facut sa par slaba in fata celor puternici,m`au facut sa par o prada usoara...Lacrimile nu m`au ajutat sa recuperez ce am pierdut,dar m`au ajutat sa ma eliberez.Plangand am simtit ca ma eliberez treptat de durerea care imi sfasia sufletul.La urma urmelor nu este o rusine sa plangi,dar sa nu plangi niciodata pentru cei care nu iti merita lacrimile.Lacrimile ne-au brazdat fatza macar cateva secunde .O lacrima rostogolindu-se pe obrazul cuiva e un privilegiu. Plangi, bucura-te de ele,lacrimi nu primesc decat sufletele sincere!
