Despre copilarie au scris foarte multi...cu totii ne amintim de poznele lui Nica[Amintiri din copilarie,Ion Creanga] . Cu totii am fost impresionatzi de varianta postmodernista a Amintirilor lui Creanga,`Exuviile ` Simonei Popescu. Numai ca,spre deosebire de Nica,"protagonistul"Amintirilor,care crescuse langa "Ozana cea frumos curgatoare",eroina exuviilor,Simona,a crescut intr`un cartier cu blocuri cenusii.Nu voi vorbi despre cat de frumoasa este copilaria,stim cu totii asta. Voi vorbi despre modul in care ea ne poate afecta viitorul. Copilăria este seismograful care anunţă cutremurele intime de mai târziu; în funcţie de ea, omul se comportă într-un anumit fel când e matur, şi nu altfel.Lucrurile urate care ni s`au intamplat in copilarie se resfrang in viitor.Deseori copilaria ne marcheaza intr`un mod neplacut. Si cel mai elocvent exemplu ar fi cel al lui Michael Jackson. Multi dintre noi au plans cand au vazut documentarul "Living with MJ".Michael a fost un copil "intarziat" ,un om care a incercat sa recupereze copilaria pierduta tot timpul.Am vazut oameni in varsta care se comportau ca niste copii si m`am vazut pe mine la 19 ani,comportandu`ma de cele mai multe ori ca unul de 3 .Nu pot spune ca am avut o copilarie urata,doar una "intarziata". Si pot spune cu regret ca toate lucrurile urate la care am asistat involuntar in copilarie si`au pus amprenta in mod sigur asupra personalitatii mele.Deseori mi se deruleaza filmul acela in minte... . In mare parte,experienta copilariei m`a facut mai vulnerabila,mult mai sesibila.Mie imi place sa spun ca m`a umanizat,m`a facut sa fiu un om mai bun si nu vad in asta defect decat atunci cand toti cei din jurul meu profita de lucrul acesta.Pe de alta parte,de multe ori simt ca ma transfigurez...devin o alta persoana in alte imprejurari.Acum incerc sa nu mai scormonesc in cenusa si sa traiesc copilaria pierduta chiar si de la 19 ani incolo... .
